Aşa a fost să fie, a existat momentul când am aflat despre diferenţa între un “site” şi un „blog”. Tot aşa a fost să fie, primul blog vizitat cunoscând această diferenţă a fost al senatorului Dan Voiculescu.
Pentru că aveam Sigla Dan Voiculescu funny photo ca funny photo retouch şi era “orfană” prin acest blog am adăugat şi linkul intern.
Blog: Întâlnire cu Dan Voiculescu
Motto: „Nu împart oamenii în prieteni şi duşmani, ci în oameni care mă cunosc şi în oameni care nu mă cunosc”
De aproape 2 luni, am urmărit toate temele, am comentat la unele şi eventual am reluat teme cu adnotări în jurnalul meu la partea “Din blog în blog”.
La tema, “Un posibil început de drum” discuţiile au alunecat în declararea simpatiei sau antipatiei faţă de Domnul Dan Voiculescu, unde am postat şi eu: acuvio Says: Domnule Dan Voiculescu, paradoxal parerea personala despre dumneavoastra s-a deteriorat dupa ce de aprox 2 luni am inceput sa vizitez acest blog. Sunteti senator in Senatul Romaniei pentru orice idee in care credeti, personala sau preluata, aveti obligatia sa incercati punerea ei in practica, obtinerea curentului favorabil. Criticile oricum le veti primi indiferent ce atitudine adoptati, dar macar sa fie pt comitere nu pt omitere. Daca nu ati fi senator, ar ramane influenta media de care dispuneti, unde la final oricum veti fi criticat. Obisnuiti-va cu asta. (va spuneam nu demult despre cocoasa) Probabil ati fost ursit de la nastere sa nu fiti lăudat nici daca sunteti pe podium.
1. Am fost dezamăgit că un senator al României, pe blogul său, propune teme în zona “să facem băşcălie de Traian Băsescu” (“Cu căciula-n mână”, „Santificarea lui Traian Băsescu”).
Asta o face “gura lumii”. Eu îl critic, ironizez, retuşez pe Traian Băsescu dar scrâşnind din dinţi, fir-ar să fie, a făcut atâtea dar nu s-a făcut de râs. Alţi politicieni au reuşit această performanţă.
2. Am fost dezamăgit de aroganţa prin care sugerează că inclusiv pentru fotoliul de preşedinte al României trebuie să primeşti binecuvântarea sa la Grivco. Dacă e adevărată afirmaţia sa nu am de ce să-l simpatizez, dacă e un bluff nici atât.
3. Am fost dezamăgit când a readus în discuţie raportul său cu securitatea înainte de ’89, prin file din dosarul său de urmărire, subiect fără cap şi coadă, situaţiile de activ, informator, obligaţie de serviciu, urmărit, supravegheat, fiind atât de sudate că nu mai pot fi eventual desfăcute decât după 100 ani.
4. Am fost dezamăgit de modul cum încearcă maximizarea pentru imagine a unei „fapte bune”. Consider că o „faptă bună” poate fi făcută atât anonim, discret, (creştin) cât şi public, importantă fiind „fapta bună”. Să facă fapte bune cei care au strâns avuţii bătând tobele în pieţe publice, nu aş critica aşa ceva dar “mai uşor trece o cămilă prin urechile acului ...”.
Tu hotărăşti modul cum faci „o faptă bună”, după credinţa ta, aşteptând răsplata însutit în ceruri sau pe pământ, dar când îmi laşi senzaţia că nu au fost suficiente laudele primite şi plusezi, simpatia mea nu creşte.
5 Am fost dezamăgit la topicul “Propunere legislativă pentru încurajarea natatalităţii” de uşuriţa prin care a recunoscut că acest proiect este construit pe baze discriminatorii etnice. Dacă un om politic îşi dinamitează propriul proiect, nu am de ce să-l simpatizez, dacă blogul este de fapt scris de un angajat, nici atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cafea? Ceai? Un pahar cu apă?