Cristian Lisandru – Picături de insomnie
“Ne-a bătut la ferestre o toamnă frumoasă, însă noi nu mai avem timp să purtăm un dialog de suflet cu ea. Suntem răstigniţii bulevardelor cenuşii, ni se aruncă ciozvârte vorbite, se leagă funde mari peste pachetele care nu conţin decât dezamăgiri, proiecte eşuate şi gânduri de ducă… Unii îşi bat joc de anotimpurile noastre, de vieţile noastre, considerând toleranţa de care dăm dovadă un exemplu clar de prostie împinsă la extrem.” Cristian Lisandru
Bogdan Bărbieru a iniţiat o campanie de susţinere a cărţii lui
Cristian Lisandru care va ieşi de sub tipar foarte curând,
Picături de insomnie – proză scurtă şi foarte scurtă - volumul 1 în care sunt incluse texte care au fost postate de-a lungul timpului pe blogul său.
Răspund la apelul lui Bogdan Bărbieru, nu ştiu dacă acesta este un ajutor real, pe acest “site”
Domnul Google trimite în general “scormonitorii de imagini” care sunt extrem de grăbiţi.
Un “click de mouse” poate aduce un dezastru, nu este cazul cu acest link! Click Cristian Lisandru.
Anecdote: Constantin Dobrogeanu-Gherea scotea publicaţia periodică „Literatură şi ştiinţă”. Avându-l client pe I.L. Caragiale în restaurantul gării din Ploieşti, împingându-i o farfurie cu preparate specifice localului şi îndemnându-l să bea, îi zise:
– Bine, bre, omule, toţi la câţi m-am adresat mi-au dat câte ceva. De ce nu vrei să-mi dai şi tu o bucată?
I.L. Caragiale, cu un aer amărât, îi mârâi:
– Ce să-ţi dau, mă, ce să-ţi dau? Cum crezi tu că are cineva chef de scris când intră seara acasă şi foc nu, ceai nu, tutun nu?
Constantin Dobrogeanu-Gherea, înţelegând despre ce e vorba, scoase portofelul lui cel soios, dar borţos, trase din el două mii şi punându-le în mâna dramaturgului, îi zise:
– Na foc, na ceai, na tutun! De-acum scrie! Când îmi dai bucata?
După o vreme destul de îndelungată, Constantin Dobrogeanu-Gherea i-a reproşat lui I.L. Caragiale că nu i-a dat încă nimic pentru publicaţia sa. La care I.L. Caragiale a ripostat:
– Bine, mă, Costică, acum foc am, ceai am, tutun am. Ce-mi trebuie, mă, să mai scriu?
