“Ne-a bătut la ferestre o toamnă frumoasă, însă noi nu mai avem timp să purtăm un dialog de suflet cu ea. Suntem răstigniţii bulevardelor cenuşii, ni se aruncă ciozvârte vorbite, se leagă funde mari peste pachetele care nu conţin decât dezamăgiri, proiecte eşuate şi gânduri de ducă… Unii îşi bat joc de anotimpurile noastre, de vieţile noastre, considerând toleranţa de care dăm dovadă un exemplu clar de prostie împinsă la extrem.” Cristian Lisandru
Bogdan Bărbieru a iniţiat o campanie de susţinere a cărţii lui Cristian Lisandru care va ieşi de sub tipar foarte curând, Picături de insomnie – proză scurtă şi foarte scurtă - volumul 1 în care sunt incluse texte care au fost postate de-a lungul timpului pe blogul său.
Răspund la apelul lui Bogdan Bărbieru, nu ştiu dacă acesta este un ajutor real, pe acest “site” Domnul Google trimite în general “scormonitorii de imagini” care sunt extrem de grăbiţi.
Un “click de mouse” poate aduce un dezastru, nu este cazul cu acest link! Click Cristian Lisandru.
Anecdote: Constantin Dobrogeanu-Gherea scotea publicaţia periodică „Literatură şi ştiinţă”. Avându-l client pe I.L. Caragiale în restaurantul gării din Ploieşti, împingându-i o farfurie cu preparate specifice localului şi îndemnându-l să bea, îi zise:
– Bine, bre, omule, toţi la câţi m-am adresat mi-au dat câte ceva. De ce nu vrei să-mi dai şi tu o bucată?
I.L. Caragiale, cu un aer amărât, îi mârâi:
– Ce să-ţi dau, mă, ce să-ţi dau? Cum crezi tu că are cineva chef de scris când intră seara acasă şi foc nu, ceai nu, tutun nu?
Constantin Dobrogeanu-Gherea, înţelegând despre ce e vorba, scoase portofelul lui cel soios, dar borţos, trase din el două mii şi punându-le în mâna dramaturgului, îi zise:
– Na foc, na ceai, na tutun! De-acum scrie! Când îmi dai bucata?
După o vreme destul de îndelungată, Constantin Dobrogeanu-Gherea i-a reproşat lui I.L. Caragiale că nu i-a dat încă nimic pentru publicaţia sa. La care I.L. Caragiale a ripostat:
– Bine, mă, Costică, acum foc am, ceai am, tutun am. Ce-mi trebuie, mă, să mai scriu?
De ce o sticla ca cea de sirop de tuse? de ce nu un recipient sofisticat, ca cele pentru parfumuri, care sa trimita esentele toamnei frumoase de care vorbeste domnul Lisandru in motto-ul sau?...
RăspundețiȘtergereIn fine, era doar perceptia mea, poate ca volumul vorbeste despre maladivele timpuri pe care le traim...
Foarte buna anecdota.
RăspundețiȘtergere@Karla
Toate timpurile in care traim sunt maladiva pentru ca recunoastem efectul asupra noastra. Trecutul nu a fost preceput mult mai stralucit in momentul in care era prezent. Asta nu inseamna ca traim vremuri bune. Dimpotriva.
@Karla - Vezi ce face Franţa asta dintr-un român? Am dat o fugă în blogul tău să văd flacoanele de “Lampe Berger”. Eu nu am avut rapid la îndemână decât un banal flacon de “Panadol baby”, asociind titlul cărţii “Picături de insomnie” cu un “medicament”:)
RăspundețiȘtergereNu am urmărit până acum blogul Domnului Cristian Lisandru, postarea este în urma campaniei de susţinere a lui Bogdan Bărbieru (Amour de Jour). Am văzut, v-aţi cunoscut virtual!!! Cu mine este excesiv de amabil, şi am fost nevoit să-i trimit un e-mai de temperare întrucât încercarea de a mă vârâ pe gât prietenilor săi “îmi produce un oarecare disconfort” ca să citez tot din el :)
Un “click de mouse” poate aduce un dezastru, nu este cazul cu acest link! Click Cristian Lisandru.
@Andrei Pop – Da, este o anecdotă foarte bună şi am postat-o cu o ţintă: Bogdan Bărbieru :)
RăspundețiȘtergereAm aşteptat opinia ta la postul anterior, asupra protestului prin greva foamei al Doamnei Cristina Anghel, niciodată nu este târziu :)
Postarea ta de azi este superbă! Ce viaţă tristă ar fi fără ei :)
Un “click de mouse” poate aduce un dezastru, nu este cazul cu acest link! Click Cristian Lisandru.
Uf, Andrei... totusi, a existat bucuria, placerea de a trai si la noi... se vede in literatura romaneasca in atatea dati! pe la altii, cu atat mai mult:)
RăspundețiȘtergereE adevarat, ce se intampla azi e grav, groaznic de apasator...
Acuvio, ai inteles perfect ce am vrut sa spun:))
mai ales ca "Insomnia" poate deveni oricand numele unui parfum, a unei esente vindecatoare, a unei licori pretioase pe care o versi cu picatura:))
panadol baby nu e rau nici el, j'avoue:))
Merci pentru vizita la lampe berger:)
@Karla – A-ţi făcut o proiecţie foarte frumoasă din combinaţia citatului Cristian Lisandru cu imaginea unui flacon cu peţioase “Picături de insomnie” .
RăspundețiȘtergerePostul “Lampe Berger” este foarte interesant, dovadă că astăzi mi-am reamintit de el şi am vrut să revăd “ambalajele” :)
Un “click de mouse” poate aduce un dezastru, nu este cazul cu acest link! Click Cristian Lisandru.
Îţi mulţumesc, Acuvio, am spus că îmi place bannerul creat de tine. Gânduri bune şi numai bine în toate, săne dea Dumnezeu sănătate şi multă inspiraţie...
RăspundețiȘtergereUPDATE: Cei care doresc să intre în posesia volumului “Picături de Insomnie” sunt rugaţi să trimită un mail la office.literatura@gmail.com pentru a primi toate detaliile.
RăspundețiȘtergere