Din blog în blog am ajuns la www.traianbasescu.org/blog/ unde am postat şi un coment: acuvio: Frumos tastat, dar ce ma oprit pt un coment este “sunt un las”. Cum a ajuns generatia tinara laşă? Piata Victoriei? Mineriadele? Eu stiu de ce sunt las si m-am prezentat, dar sunt curios de ce simte un tânăr lasitatea.
Apoi am găsit o leapşa la ratingpolitic.wordpress.com/ unde am văzut comentariul: George Says: As iesi in strada pentru lucruri grave: lovitura de stat, ocupatie militara, anulare libertatilor civile, impotriva cenzurii.
Nu sunt de acord, cu referire la români şi România am avut în istorie tot ce a enumerat şi nu prea am fost “în stradă” pentru aşa ceva. Spun ieşit în stradă conştient de prezenţa represliilor, suportând bastoane, gaze lacrimogene, tun de apă, arestări, gloanţe, nu ieşit în stradă că trebuie să ajung la supermarket.
Comentariul meu a fost: acuvio: Daca va gâdiţi la iesitul in strada cu motivaţie politică (nu pensii, salarii, ajutoare, locuri muncă etc), spontana, (nu organizaţie sau partid oarecare, cu mobilizare şi datornici), acum nu ieşim, mai avem de rătăcit. Presupusa laşitate se bazează pe experienţa anterioară, intimidarea dar şi dezamăgirea ducând acolo. Nu ieşim, dar o să molfăi pe blog şi eu subiectul.
Şi acum molfăi.
Nu ştiu de ce unii speră la un ieşit în stradă care să fie urmat de o schimbare politică semnificativă. Vise.
Până să fie atinsă masa critică ca la bomba atomică funcţionează experienţa anterioară. Iar eu cred că intimidarea şi dezamăgirea te ţin departe de a ieşi în stradă cu motivaţie politică.
Intimidare. Pe canalul TV “Animal Planet” am văzut o leoaică adultă, care urmărind o zebră a primit o copită puternică în cap care a zăpăcit-o. Ulterior, urmărită timp de 2 săptămâni nu a mai putut vâna nimic deşi ataca. Fusese intimidată, experienţa o făcuse o leoaică “laşă”, pierduse încrederea în sine. Abia după 2 săptămâni, foamea a făcut-o să-şi depăşească teama şi a rezultat o vânătoare reuşită.
Eu personal, în această lună, după ce am primit un telefon de la una din instituţiile statului, pe care l-am etichetat ca intimidare, am renunţat urgent.
Dezamăgirea. Să ies în stradă? Pentru ce? Am avut alegeri incorecte. Să fi ieşit în stradă? Parcă cele anterioare erau corecte. Şi dacă nu e Băsescu vai ce chestie e altul. Preşedenţia tot o instituţie construită ipocrit este indiferent cine se tolăneşte în fotoliu. Ne complacem în minciuna cu preşedintele deasupra partidelor, echidistant şi minciuna că primul ministru guvernează, preşedintele „veghează”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cafea? Ceai? Un pahar cu apă?