Adrian – Subiectul revenind în prim-plan, inclusiv pentru dumneavoastră după cum am observat acum, am postat şi eu ilustraţiile temei sugerate, “ce s-ar întampla pe la alţii dacă ar trebui să exploateze nişte resurse” , pentru Centralizarea regionalizarii sau derapajul politic în cultură
Subiectul este in prim-plan din multe alte motive decat patimonl. Asta pare sa fie o chestiune cu totul secndara dat fiind ca discutiile sunt deja cantonate in detalii ale presupusei exploatari. O recunosc cu mahnire, patrimoniul este o notiune abstracta pentru foarte multi. Am constatat asta si in raport cu demolarea iminenta a garii Pitesti despre care am mai scris. Inssusi vice-primarul acestei urbe a cacofonioei arhitecturale generalizate considera ca salvarea garii, printre primele din tara (1872), nu ar fi decat o piedica in calea progresului ...
Adrian – Se prezintă totul ca inevitabil, o singură posibilitate, mineri în grevă, ameninţări, daune uriaşe, boicotarea investiţiilor străine viitoare, etc. Dacă pentru cei ce iau decizii, în numele progresului şi spre binele naţiunii, a ţine în mână o monedă veche, nu le trezeşte nicio emoţie, de ce să se împiedice de “o noţiune abstractă” dacă vorbim de tone de aur ?
Care-i redeventa ? :)
RăspundețiȘtergereAdrian – Subiectul revenind în prim-plan, inclusiv pentru dumneavoastră după cum am observat acum, am postat şi eu ilustraţiile temei sugerate, “ce s-ar întampla pe la alţii dacă ar trebui să exploateze nişte resurse” , pentru Centralizarea regionalizarii sau derapajul politic în cultură
RăspundețiȘtergereSubiectul este in prim-plan din multe alte motive decat patimonl. Asta pare sa fie o chestiune cu totul secndara dat fiind ca discutiile sunt deja cantonate in detalii ale presupusei exploatari. O recunosc cu mahnire, patrimoniul este o notiune abstracta pentru foarte multi. Am constatat asta si in raport cu demolarea iminenta a garii Pitesti despre care am mai scris. Inssusi vice-primarul acestei urbe a cacofonioei arhitecturale generalizate considera ca salvarea garii, printre primele din tara (1872), nu ar fi decat o piedica in calea progresului ...
RăspundețiȘtergereAdrian – Se prezintă totul ca inevitabil, o singură posibilitate, mineri în grevă, ameninţări, daune uriaşe, boicotarea investiţiilor străine viitoare, etc. Dacă pentru cei ce iau decizii, în numele progresului şi spre binele naţiunii, a ţine în mână o monedă veche, nu le trezeşte nicio emoţie, de ce să se împiedice de “o noţiune abstractă” dacă vorbim de tone de aur ?
RăspundețiȘtergere