Pagini

PAGINA FACEBOOK

15 iul. 2013

Brăila Grădina Pubică Proprietatea privată

Brăila Grădina Pubică Proprietatea privată VestBrăila Grădina Pubică Proprietatea privată Vest

În Grădina Publică Brăila exista un mic stadion, de volei sau handbal, care iarna era transformat în patinoar. Nu ştiu când şi cum a apărut, cine a considerat că este necesar şi armonios integrat Grădinii Publice, eu îl ştiam din anii ’70.
Am sperat ca după 1989, degradându-se, ca multe altele la noi, stadionul să dispară şi să fie redat spaţiul respectiv Grădinii Publice, să se păstreze intenţia iniţială de la înfiinţarea ei, să fie o zonă verde. Grădina Publică mai este cunoscută şi sub denumirea de Grădina Mare, dar nu este totuşi chiar aşa de mare, are aproximativ 6 hectare şi trebuie să fii econom cu spaţiul.

Din păcate edilii au văzut altfel lucrurile, nu în verde, spaţiul ocupat de fostul mic stadion a fost extins, ocupându-se o suprafaţă mai mare din Grădina Publică, cu un fel de complex sportiv şi de agrement, au apărut terenuri sintetice, corturi, o clădire nouă, terase, 2much caffe (amuzant în română).
Dacă intri în Grădina Publică prin poarta vestică, dinspre strada Dimitrie Bolintineanu, pe această axă ce trece prin “Fântâna arteziană”, construită (1892) în mijloc, se poate împărţi vizual Grădina Publică în două părţi. Partea dreaptă, frumoasă, cu orizont, vegetaţie, spre care te îndreaptă paşii şi partea stângă, neatractivă, unde au răsărit monstruos construcţiile respective, obturând vizibilitatea.

În urmă cu câteva zile am fost în Grădina Publică pentru fotografiile necesare subiectului acestei postări. Pe o bancă în faţa porţii complexului respectiv stăteau doi bărbaţi. De la prima fotografie, unul dintre ei se ridică şi mă somează:
– Nu aveţi voie să fotografiaţi! Este o proprietate privată!
– Nu am voie să fotografiez? În Grădina Publică? – ripostez eu
– Nu aveţi voie să fotografiaţi! Este o proprietate privată! – repetă bărbatul
– De acord! Dacă este aşa, obţineţi aprobările necesare, instalaţi semnul “fotografiatul interzis”, obiectiv protejat, şi mă conformez!
Bărbatul s-a liniştit brusc, a reocupat locul pe bancă, eu mi-am văzut de drum. Nu ştiu ce l-a stârnit, nu mi s-a mai întâplat aşa ceva, dar scurtul dialog a sugerat titlul postării: “Brăila Grădina Pubică Proprietatea privată”.

Dacă ar fi după mine, îmi exprimam nemulţumirea şi comentam la postarea Brăila Grădina Mare Loc curăţat de istorie , eu asta aş face primul lucru, pare acţiune comunistă, lichidarea acestei “proprietăţi private” şi recuperarea spaţiului respectiv ca zonă verde pentru Grădina Publică Brăila!

7 comentarii:

  1. Si eu ripostez la fel, cu intrebarea "unde e semnul de fotografiat interzis?". Apoi daca insista, ii spun ca oricum nu fotografiam cosmelia lui ci o bufnita din directia aia. Cum, n-a vazut-o !?? Na, ca m-a facut s-o si pierd tinandu-ma de vorma ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Adrian – Evit pe cât se poate conflictele verbale cu necunoscuţi. În scurtul dialog, cred că accentul pus pe ”obiectiv protejat” l-a derutat.
    Subiectul Grădina Publică, interesează probabil pe foarte, foarte puţini brăileni şi nu ştiu câţi au o opinie asemănătoare, unii sigur au dat aprobările, poate alţii consideră că respectiva “proprietate privată” se integrează armonios Grădinei Publice Brăila.

    RăspundețiȘtergere
  3. În primăvara anului 1986 am petrecut trei luni la Brăila, antrenându-mă pentru un concurs prin locurile despre care vorbeşti. Brăila, pentru mine, este un oraş aparte. În afara faptului că multe poveşti magnifice îşi au originea în acest oraş, Brăila găzduieşte Mitropolia credincioşilor de rit vechi, (sunt lipovean!), iar unchiul Filat Trofimov, a fost timp de câteva decenii, şeful secţiei piscicole din Brăila! Să tot stai la poveşti cu cineva ca mine, care arde de dorul Brăilei şi a Chirei Chiralina! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. E publică şi privată în acelaşi timp, paradoxurile acestea fac parte din decor... Şi da, bine găsit titlul postării.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ifim – Mă bucur să aud (citesc) asta. Brăila mai păstrează o parte din urmele unui oraş cândva important pe harta Europei, cosmopolit, prosper. Istorie, legende, poveşti, Codin, Terente, "La tanti Elvira", etc :)

    Cristian Lisandru – Eu mai sper, poate acum cu prilejul reabilitarii Castelului de Apă din Grădina Publică edilii vor reevalua şi situaţia acestei nepotrivite “proprietăţi private” şi vor recupera spaţiul respectiv ca zonă verde :)

    RăspundețiȘtergere
  6. M-am nascut in Braila ( mai précis in cartierul Chercea) si am petrecut copilaria si adolescenta in acel minunat oras. Spun "acel" pentru ca in ziua de azi ori de cate ori trec prin locul meu de bastina ma simt ca si cand as fi in niste locuri straine !
    Unde-i animatia de weekend , iarna-vara, de pe Str. Republicii ( noi ii spuneam tot Regala ) ce se continua , valuri, valuri, prin gradina din centru spre Gradina Mare ?! Unde sunt terasele cu muzica de pe trotuarul din fata " Palatului Cultural" a restaurantului "Dunarea ? Sau gradina -restaurant ce se afla vizavi de Hotel Traian ( nu-mi aduc aminte numele ) ?!? Si cate si mai cate.

    Acum totul e pustiu si trist !

    SANDI

    RăspundețiȘtergere
  7. Sandi – Mda, a fost odată. Am prins şi eu, liceean, la începutul anilor ’70, promenada umăr la umăr pe strada Republicii. Acum această stradă pietonală se numeşte Mihail Eminescu. Exact cum spuneţi, acum totul e pustiu şi trist!. O stradă care a rămas tristă cu toate încercările edililor locali de a recâştiga atenţia brăilenilor :)

    RăspundețiȘtergere

Cafea? Ceai? Un pahar cu apă?