Am ajuns pe blogul Întâlnire cu Dan Voiculescu şi la tema lansată în 10 01 2010 România tăcută, am intervenit de 3 ori:
15. Nu există nici o Românie tăcută!
Toţi ne spunem părerea, fiecare cum poate şi unde îi este la îndemănă, unii pe marginea şanţului, la o ţuică sau cafea, pe www, alţii în media, sau Parlament.
Partea proastă, că deşi urlăm, nu ne facem auziţi. Poate mai degrabă avem o Românie surdă!
21. Cum am mai spus: România e surdă!
Puteţi înfiinţa posturile sugerate de Iepurele de Martie, “România tăcută 1” “România tăcută 2” “România tăcută 3”, România rămâne tot surdă!
Vorbim de “15 ani lumină”, şi alegem preşedinţi pe modelul 2+4+4 sau 5+5 !
Vorbim de “nepotism” şi alegem Elena, se coace Honorius
Vorbim alegeri incorecte şi le lăsăm sub preş la o comisie parlamentară
Sau de masivă mită electorală şi nu ne miră că Poliţia oarbă şi surdă nu are niciun caz
Etc. şi “Afară plouă”
România e surdă!
29.Nu există nici o Românie tăcută! Cum am mai spus: România e surdă!
Nu cred în multe, îmi exprim nemulţumirea, critic, dar eu prin limitele mele, nici nu am ce pune în loc, nu pot sugera o altă soluţie mai bună, o rezolvare, sper să fiu auzit, să conteste şi alţii, iar dintre ei cineva poate va reuşi să construiască.
Dar România e surdă, cei care ar trebui să mă audă şi să construiască nu mă aud.
@ela, @brad, @ruhtra, credeţi că sunteţi auziţi?
Noi, ca indivizi, suntem un produs cultural. Eu sunt un produs România sec XX, şi alta aş fi fost dacă eram fabricat cultural în Japonia, Iran, Congo sau România XIX.
Suma aritmetică a acestor indivizi, este “România”, cu dreptul universal la vot, idee rămasă valabilă de peste un secol.
De ce ne contestăm „aleşii”? De ce mai trebuie să avem şi fraude?
România e surdă. Avem exemple că fiecare român ar putea face un blog, dar pentru cine, dacă e surdă?
Nu a auzit nimeni! Toţi se frământau pentru România tăcută! Astfel am decis să experimentez şi eu blogul România Surdă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cafea? Ceai? Un pahar cu apă?