Imobilul, cu cele trei corpuri ale sale, a fost construit în ultimul deceniu al secolului XIX, de Anghel Saligny, fiind finalizat în 1898 şi purtând denumirea de „Fabrica de făină Panait Violatos”. Moara Violatos a fost ridicată pe piloţi de lemn înfipţi în solul argilos, solidarizaţi cu elemente liniare din beton, suprastructura fiind realizată din cărămidă, iar planşele peste parter şi peste cele 5 nivele fiind din profile metalice cu placă din beton armat. La construcţie a fost utilizat beton produs la Fabrica de Ciment Porland I.G. Cantacuzino din Brăila, astăzi demolată. La data construirii, Moara Violatos era cea mai mare din Sud-Estul Europei, era alimentată cu energie electrică de motoare proprii aduse din Braunschweig ce permiteau măcinarea unor cantităţi impresionante de cereale, obţinându-se 15 vagoane de făină în 24 de ore, care ulterior era exportată.
Dintr-o lucrare de licenta am aflat ca atunci cand s-a construit a fost facuta cam cu japca, fara autorizatie si impotriva (daca nu ma insel) de a construi in zona de faleza. Ce se intampla cu ea acum?
Adrian - Din perioada liceului, pentru mine, Moara Violatos a fost un impresionant reper vizual dar nu am intrat niciodată în interior. Tot ce ştiu este datorită internetului. Am aflat că în 1944, maşinăria a fost demontată de ruşi şi transportată în URSS iar în 1948 a fost naţionalizată. După 1989, părţi din imobilul morii, au fost vândute şi revândute către mai multe persoane juridice şi fizice iar moştenitorii încearcă prin instanţe de mulţi ani recuperarea imobilului şi a terenurilor. Este declarată monument istoric, are plăcuţa doveditoare pe zidărie dar degradarea continuă, nu a fost deocamdată demarat niciun proiect de restaurare. Intenţionat am postat această fotografie cu faţa nordică a morii, şi “comediile” instalate, din ce în ce este mai dificil să fotografiezi un obiectiv :)
Cu mulţi ani în urmă, când tatăl meu îşi vizita fratele din Brăila, de vreo trei ori s-a întâmplat asta, mă lua cu el în acele călătorii cu vaporul. Nu intru acum în amănunte, să descriu călătoria cu vaporul (schimbam 3 vase) de la Mila 23 la Brăila, dar spre 7 seara, când ne apropiam de destinaţie, primul lucru vizibil era coşul morii.
Ifim – Da, la coşul Morii Violatos făceam referire, acum pare un “far stins” al Brăilei, amintind vremurile prospere. În perioada de instrucţie şcolară, am parcurs conform programei de istorie, diverse manuale şi istorii, dar nu am avut măcar un trimestru de “istorie locală”! Nu am informaţii, dar nu cred că astăzi s-ar fi schimbat abordarea faţă de “istoria locală” în perioada de instrucţie şcolară, a rămas dependentă de curiozitatea şi accesul la surse de informare ale fiecărui brăilean.
Da, stiu ca e monument si e clar ca e unul dintre cele mai impresionante din cel industrial. Ma tem sa nu aiba soarta Morii lui Assan. Nu exista nicio preocupare a orasului de a o folosi si a nu o demola precum precum a fost demolata fabrica de ciment? Adica fara o gandire de recuperare si integrare a ce e valoros?
Adrian – Personal, nu cred că va fi demolată, este un reper important al istoriei moderne a Brăilei, este “bătrână”, degradată dar se ţine încă foarte bine bine pe picioare, după cutremurul din 1977 fiind efectuate mai multe lucrări de consolidare. Nu ştiu nici dacă au fost finalizate procesele cu moştenitorii din România şi Franţa pentru imobil şi teren, terenul revendicat fiind mult mai mare decât suprafaţa actuală ocupată de Moara Violatos. Am citit că reprezentanţii Comunităţii Greceşti din Brăila au sugerat autorităţilor încă din 1990, să transforme clădirea într-un proiect de cultură şi civilizaţie a comunităţilor etnice de la Dunărea de Jos, fiecare etaj să fie dedicat unei minorităţi iar parterul majorităţii, dar nu am găsit niciun răspuns al autorităţilor locale la această propunere.
Legal nu are cum sa fie demolata caci e monument. Dar monument este si Moara lui Assan in Bucuresti; problemele i se trag de la incertitudinea statutului de proprietate. As fi curios ce prevede planul urbanistic general al Brailei pentru zona asta ...
pozeDECAT – Nu am acces la planul urbanistic al Brăilei, informaţia ar fi importantă deşi nu cred că cineva şi-ar permite, măcar pe hârtie, să radă Moara Violatos. Sper să nu se întâmple nimic, să mai ia foc acoperişul sau să se mai prăbuşească un zid ca în situaţia menţionată, Moara lui Assan din Bucureşti. Poate are o soartă mai bună, am mai spus, clădirea se ţine încă bine pe picioare, mai corect pe acei piloţi, nu am intrat în interior dar am văzut că acolo sunt mai multe firme instalate, deci chiar dacă nu total, parţial imobilul este funcţional.
Roxana Iordache – Mulţumesc, intenţia este pentru o galerie cu 10 imagini din Brăila, pe timpul verii, sperând că sunt interesante şi pentru cineva care nu a trecut niciodată prin Brăila. Acelaşi lucru constatam şi eu într-un comentariu anterior, că în perioada de instrucţie şcolară, am parcurs conform programei de istorie, diverse manuale şi istorii, dar nu am avut măcar un trimestru de “istorie locală” totul a rămas dependent de curiozitatea şi accesul la surse de informare ale fiecărui brăilean.
Imobilul, cu cele trei corpuri ale sale, a fost construit în ultimul deceniu al secolului XIX, de Anghel Saligny, fiind finalizat în 1898 şi purtând denumirea de „Fabrica de făină Panait Violatos”.
RăspundețiȘtergereMoara Violatos a fost ridicată pe piloţi de lemn înfipţi în solul argilos, solidarizaţi cu elemente liniare din beton, suprastructura fiind realizată din cărămidă, iar planşele peste parter şi peste cele 5 nivele fiind din profile metalice cu placă din beton armat. La construcţie a fost utilizat beton produs la Fabrica de Ciment Porland I.G. Cantacuzino din Brăila, astăzi demolată.
La data construirii, Moara Violatos era cea mai mare din Sud-Estul Europei, era alimentată cu energie electrică de motoare proprii aduse din Braunschweig ce permiteau măcinarea unor cantităţi impresionante de cereale, obţinându-se 15 vagoane de făină în 24 de ore, care ulterior era exportată.
Dintr-o lucrare de licenta am aflat ca atunci cand s-a construit a fost facuta cam cu japca, fara autorizatie si impotriva (daca nu ma insel) de a construi in zona de faleza. Ce se intampla cu ea acum?
RăspundețiȘtergereAdrian - Din perioada liceului, pentru mine, Moara Violatos a fost un impresionant reper vizual dar nu am intrat niciodată în interior. Tot ce ştiu este datorită internetului.
RăspundețiȘtergereAm aflat că în 1944, maşinăria a fost demontată de ruşi şi transportată în URSS iar în 1948 a fost naţionalizată. După 1989, părţi din imobilul morii, au fost vândute şi revândute către mai multe persoane juridice şi fizice iar moştenitorii încearcă prin instanţe de mulţi ani recuperarea imobilului şi a terenurilor.
Este declarată monument istoric, are plăcuţa doveditoare pe zidărie dar degradarea continuă, nu a fost deocamdată demarat niciun proiect de restaurare.
Intenţionat am postat această fotografie cu faţa nordică a morii, şi “comediile” instalate, din ce în ce este mai dificil să fotografiezi un obiectiv :)
Cu mulţi ani în urmă, când tatăl meu îşi vizita fratele din Brăila, de vreo trei ori s-a întâmplat asta, mă lua cu el în acele călătorii cu vaporul. Nu intru acum în amănunte, să descriu călătoria cu vaporul (schimbam 3 vase) de la Mila 23 la Brăila, dar spre 7 seara, când ne apropiam de destinaţie, primul lucru vizibil era coşul morii.
RăspundețiȘtergereIfim – Da, la coşul Morii Violatos făceam referire, acum pare un “far stins” al Brăilei, amintind vremurile prospere.
RăspundețiȘtergereÎn perioada de instrucţie şcolară, am parcurs conform programei de istorie, diverse manuale şi istorii, dar nu am avut măcar un trimestru de “istorie locală”! Nu am informaţii, dar nu cred că astăzi s-ar fi schimbat abordarea faţă de “istoria locală” în perioada de instrucţie şcolară, a rămas dependentă de curiozitatea şi accesul la surse de informare ale fiecărui brăilean.
Da, stiu ca e monument si e clar ca e unul dintre cele mai impresionante din cel industrial. Ma tem sa nu aiba soarta Morii lui Assan. Nu exista nicio preocupare a orasului de a o folosi si a nu o demola precum precum a fost demolata fabrica de ciment? Adica fara o gandire de recuperare si integrare a ce e valoros?
RăspundețiȘtergereAdrian – Personal, nu cred că va fi demolată, este un reper important al istoriei moderne a Brăilei, este “bătrână”, degradată dar se ţine încă foarte bine bine pe picioare, după cutremurul din 1977 fiind efectuate mai multe lucrări de consolidare.
RăspundețiȘtergereNu ştiu nici dacă au fost finalizate procesele cu moştenitorii din România şi Franţa pentru imobil şi teren, terenul revendicat fiind mult mai mare decât suprafaţa actuală ocupată de Moara Violatos.
Am citit că reprezentanţii Comunităţii Greceşti din Brăila au sugerat autorităţilor încă din 1990, să transforme clădirea într-un proiect de cultură şi civilizaţie a comunităţilor etnice de la Dunărea de Jos, fiecare etaj să fie dedicat unei minorităţi iar parterul majorităţii, dar nu am găsit niciun răspuns al autorităţilor locale la această propunere.
Legal nu are cum sa fie demolata caci e monument. Dar monument este si Moara lui Assan in Bucuresti; problemele i se trag de la incertitudinea statutului de proprietate. As fi curios ce prevede planul urbanistic general al Brailei pentru zona asta ...
RăspundețiȘtergereO idee excelentă să postezi imagini cu/din Brăila. Şi ar trebui ca lucrurile-astea să se ştie, să se predea la şcoală.
RăspundețiȘtergerepozeDECAT – Nu am acces la planul urbanistic al Brăilei, informaţia ar fi importantă deşi nu cred că cineva şi-ar permite, măcar pe hârtie, să radă Moara Violatos.
RăspundețiȘtergereSper să nu se întâmple nimic, să mai ia foc acoperişul sau să se mai prăbuşească un zid ca în situaţia menţionată, Moara lui Assan din Bucureşti. Poate are o soartă mai bună, am mai spus, clădirea se ţine încă bine pe picioare, mai corect pe acei piloţi, nu am intrat în interior dar am văzut că acolo sunt mai multe firme instalate, deci chiar dacă nu total, parţial imobilul este funcţional.
Roxana Iordache – Mulţumesc, intenţia este pentru o galerie cu 10 imagini din Brăila, pe timpul verii, sperând că sunt interesante şi pentru cineva care nu a trecut niciodată prin Brăila.
Acelaşi lucru constatam şi eu într-un comentariu anterior, că în perioada de instrucţie şcolară, am parcurs conform programei de istorie, diverse manuale şi istorii, dar nu am avut măcar un trimestru de “istorie locală” totul a rămas dependent de curiozitatea şi accesul la surse de informare ale fiecărui brăilean.